joi, 22 decembrie 2011
duminică, 13 noiembrie 2011
marți, 8 noiembrie 2011
sâmbătă, 30 aprilie 2011
marți, 26 aprilie 2011
sâmbătă, 5 martie 2011
sâmbătă, 19 februarie 2011
marți, 15 februarie 2011
luni, 7 februarie 2011
Cuiul dacic
nu cunosc autorul articolului
"CUIUL DACIC" Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume. Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic. Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata - Magnetita "Fe3O4" 2. oxid de fier "FeO" 3. alumo-silicati. Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!! Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel. Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca: - Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani - Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg , cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg. - Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi. Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat! Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".
--
"CUIUL DACIC" Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume. Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic. Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata - Magnetita "Fe3O4" 2. oxid de fier "FeO" 3. alumo-silicati. Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!! Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel. Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca: - Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani - Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg , cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg. - Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi. Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat! Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".
--
marți, 1 februarie 2011
ce scrie o romanca..
Scrisoare deschisa catre Romani
From: Cami Add to Contacts
To: pelasgic2009@yahoo.com; romania.dacia@yahoo.com; rdcnbarlad@yahoo.com; rdcnbacau@yahoo.com; rdcnbucuresti@yahoo.com; rdcncalarasi@yahoo.com; rdcncluj@yahoo.com; rdcncraiova@yahoo.com; rdcnmaidan@yahoo.com; rdcnploiesti@yahoo.com; rdcnroman@yahoo.com; rdcntimisoara@yahoo.com... more
--------------------------------------------------------------------------------
Dragi Prieteni,
Vă trimit forma mea de protest faţă de odioasa şi nelegitima conducere a României.
Vă rog să faceţi public acest mesaj şi să îl transmiteţi către presa din străinătate,să afle întreaga lume că NOI ROMÂNII nu vom mai accepta să fim îngenuncheaţi şi supuşi la diverse EXPERIMENTE: SĂRĂCIE, CRIZĂ ... şi constat acum FOAMETE.
Noi Românii nu aceptăm să mai fim nici cobaii, nici cerşetorii şi nici sclavii lumii şi cu atât mai puţin batjocura „aleşilor” noştri!
Aşa să ne ajute Tatăl Ceresc!
Cu stimă,
Camelia V. R.
*
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ROMÂNI ŞI ÎNTREAGA LUME
Dragi români şi dragă lume,
Vă scriu această scrisoare cu speranţa că în România, ura va fi înlocuită cu iubirea, necredinţa cu credinţa, răul cu binele, minciuna cu adevărul, nedreptatea cu dreptatea, indiferenţa cu implicarea, teama cu îndrăzneala, dezbinarea cu unitatea.
Vă scriu pentru că nu mai suport umilinţa şi batjocură la care suntem supuşi continuu în interiorul şi în afara ţării.
Vă scriu pentru că România este plină de case cu luminile stinse, adică de suflete triste.
Combat din start orice acuzaţie că pe mine ar putea vreodată cineva să mă mituiască pentru a spune ceea ce simt şi gândesc. Vă spun foarte clar că această scrisoare este dictată de propria mea conştiinţă. Şi declar, asemenea lui Mahatma Gandhi, că unicul tiran în lume pe care l-aş putea accepta în această viaţă este propria mea conştiinţă.
AŞADAR:
D-le Băsescu Traian, eu, ca român şi creştin, NU vă recunosc ca preşedinte!
În primul rând pentru că v-aţi instalat pe tron prin fraudarea masivă a alegerilor.
În al doilea rând pentru că după această crimă împotriva democraţiei aţi ieşit în faţa românilor şi aţi declarat cu rânjet crocodilesc: „E un fleac, i-am ciuruit!”
Impresionant! Aţi ciuruit 5 milioane de Români care NU v-au votat!
Şi ce-aţi vrea d-le Băsescu, să mă resemnez, să plec capul şi, asemenea Comisarului Moldovan, să constat: „Un fleac... m-au ciuruit”
NU, d-le Băsescu nu o să plec capul, ci o să privesc spre Cer, pentru că îmi este scârbă să vă privesc figura întunecată de ura cu care aruncaţi săgeţi otrăvite în acest popor necăjit.
În al treila rând pentru că nu sunteţi demn să fiţi preşedintele românilor.
Şi îi întreb pe români:
În ce ţară, un preşedinte atacă mamele şi copiii, dar ocupă încă funcţia de preşedinte?
Vă amintiţi d-le Băsescu declaraţiile pline de venin la adresa tuturor cetăţenilor acestei ţări, dar mai ales la adresa iubirii şi a purităţii, a prezentului şi a viitorului?
"In orice caz, în ultima vreme am observat că România nu mai are femei, are mămici. Şi nu mai are copii, are bebeluşi. Toată ţara asta a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi", aţi afirmat ironic, susţinând că, până la urmă, Guvernul a ales varianta optimă.
Optimă este şi intenţia dvs. criminală de a desfiinţa spitale pline de microbi şi de a le transforma în creşe şi azile pentru bătrâni?
Ştiţi dvs. d-le Băsescu ce fel de mamă este lupoaica? Este o mama excelentă, care îşi ingrijeşte perfect puii, aparându-i până şi de prezenţa lupului-tată. Iar domnia voastră sugeraţi că o mamă ar trebui să-şi părăsească bebeluşul, căci aşa se numeşte un nou-născut, şi să se întoarcă în câmpul muncii după 3 luni. Aşa aţi fost crescut dvs, fără protecţia şi mângâierea caldă a mamei? Aşa vreţi să fie crescuţi copiii românilor?
În al patrulea rând pentru că promulgarea Legii Educaţiei de către domnia voastră la data de 04.01.2011 este un act de mare trădare naţională. Şi citez un cunoscător: “Legea nu ajută la românizarea şi asimilarea maghiarilor, dimpotrivă amplifică conştiinţa separatismului, a diferenţei identitare, lucru ce va duce apoi la pretenţii autonomist/teritoriale şi deci la distrugerea unităţii statului român.”
Şi nu este doar un act de trădare, ci şi o încălcare GRAVĂ A CONSITUŢIEI. Ce să cred, că la momentul promulgării sufereaţi de amnezie? Atunci vă reamintesc ce aţi declarat la începutul lunii februarie 2009: ”Ţinutul Secuiesc nu va fi niciodată autonom în România, iar nici un politician român nu va permite încălcarea Constituţiei, care prevede ca statul nostru este naţional, unitar şi suveran”. Se pare că dvs. v-aţi permis şi vă permiteţi încălcarea Constituţiei!
Si să vă reamintesc o declaraţie din februarie 2008: "Ştiţi cum arată clasa politică acum? Vă spun sentimentul meu şi să nu vă gandiţi că aş viza doar vechi politicieni transferaţi din regimul anterior. Uneori ai senzaţia că e ca o zoaie pe un geam. Geamul casei ăsteia care e Romania, cand dai să te uiţi e plin de zoaie. Nu vezi bine nici afară, nici de afară in casă să constaţi e curată casa..."
Constat că vă complaceţi în această zoaie şi-i acoperiţi pe Români şi România cu mocirlă.
Ce vreţi d-le Băsescu ca să vă daţi demisia? Să vă provoc la duel?
DA, vă provoc la un duel al ADEVĂRULUI şi al ONOAREI!
Şi dacă nu aş fi femeie, ci bărbat aş lua sabia în mână şi v-aş provoca la un duel ADEVĂRAT.
Vreţi respect? Dar dvs. ne respectaţi pe noi şi simbolurile acestei ţări? Aflaţi dvs. că eu nu sunt de acord ca dvs.să întinaţi simbolurile României şi să înlocuiţi fondul albastru al stemei României cu unul mov. Nu faceţi fetişuri din simbolurile noastre!
D-le Boc Emil, eu, ca român şi creştin, NU vă recunosc ca premier!
În primul rând pentru că sunteţi singurul premier demis de Parlament în 20 de ani şi repus în funcţie, sfidător la adresa naţiunii, de d-l Băsescu Traian.
În al doilea rând pentru că aţi susţinut legea dublei cetăţenii a maghiarilor. Şi după cum bine remarcă domnul Rotundu, prin acest act aţi "trădat interesele naţiunii române, acceptând ca pe teritoriul nostru să se aplice o lege a Ungariei şi nu una oarecare, ci una care pune în pericol unitatea teritorială şi de limbă a statului român."
În al treilea rând pentru că sunteţi un ţucălar mic şi obedient , aşa cum bine vă descrie marele nostru poet naţional, Adrian Păunescu, în „Rugă pentru România” şi faceţi de ruşine cea mai nobilă profesie, cea de profesor. Ştiţi care este acum în România culmea premierului? Să fii profesor de Drept Constituţional, să încalci continuu Constituţia şi să faci abuz de asumarea responsabilităţii.
Vă provoc să vă asumaţi şi DEMISIA!
D-na Udrea Elena, eu, ca român şi creştin, NU vă recunosc ca ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului şi mai ales nu recunosc frunza ca brand de ţară, frunză pentru care aţi achitat 900.000 de euro din banii noştri! Asta în timp ce voi toţi băseii ignoranţi ignoraţi că în România sunt oameni atât de săraci încât caută de mâncare în gunoaie.
Şi de asemenea pentru mine ROMÂNIA nu este " the Carpathian garden", este GRĂDINA MAICII DOMNULUI.
Pentru că veni vorba de Grădină, condamn crima asupra trecutului, prezentului şi viitorului, condamn proiectul care vizează distrugerea unui colţ de rai: Roşia Montană, « cea mai veche aşezare documentată din România (Alburnus Maior), cu un trecut impresionant: temple, un edificiu cu un hipocaust, necropole, vestigii ale minerilor din toate timpurile care au colonizat Alburnus Maior, galerii de mină romane şi alte numeroase "comori" ». Cum vă permiteţi voi, duşmanii naţiunii, să susţineţi că un proiect, care va distruge această minune a naturii, care va otrăvi pământul şi apele cu cianură, este « benefic pentru România »?.
Cât priveşte brand-ul de ţară, pentru mine cel mai potrivit brand pentru a reprezenta imaginea României este Coloana recunoştinţei fără sfârşit, lăsată moştenire nouă românilor de marele nostru sculptor Constantin Brâncuşi.
Vă atrag atenţia, dna Udrea, că tricolorul românesc NU este portocaliu aşa cum l-aţi descris în odioasa odă închinată conducătorului vostru iubit. Iar odioasa dvs. afirmaţie: "Aşa este, noi suntem urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu" este un sacrilegiu la adresa fiinţei noastre naţionale.
Aflaţi că tricolorul se numeşte aşa tocmai pentru că este aşa cum l-a descris marele nostru Ciprian Porumbescu în „Trei culori”: „Roşu-i focul vitejiei,/ Jertfele ce-n veci nu pier/ Galben, aurul câmpiei,/ Şi-albastru-al nostru cer.” Acesta ar trebui să fie imnul românilor. Şi să am iertare, dar când aud „Deşteaptă-te române!” îmi cam sună funebru a „Veşnică pomenire” şi-a morţilor noştri şi-a vieţilor noastre.
Şi vă mai atrag atenţia că banii noştri nu sunt banii voştri!
Un singur cuvânt am pentru dvs dna Udrea: DEMISIA.
Voi, cei trei mai sus menţionaţi aţi ajuns subiect de banc!
VREŢI RESPECT, RESPECTAŢI-NE ŞI DEMISIILE PREZENTAŢI-NE!
Şi către toţi politicienii:
Nu ne-aţi întrebat dacă vrem să ne împrumutăm de la FMI şi să amanetăm viitorul nostru şi al copiilor noştri! Întrebaţi-ne!
Nu ne întrebaţi ce proiecte vrem noi pentru România! Întrebaţi-ne, ascultaţi-ne şi permiteţi-ne şi nouă să ne luăm în mâinile noastre soarta!
Şi îi întreb pe români: Asta vreţi să fie viaţa voastră: un banc? Sau vreţi să ne unim, să schimbăm împreună această lume şi să transformăm România cu adevărat în Casa Noastră, o Casă cu toate luminile aprinse.
Eroii noştri au luptat pentru ca viitorul să nu fie ca prezentul pe care îl trăiau. Pentru asta trebuie să luptăm şi noi!
Eu nu vă propun să ieşiţi în stradă, pentru că se ştie cum ne califică „aleşii noştri”. Placa e veche şi o ştim cu toţii: „elemente huliganice”, „golani”, „proşti şi inculţi”, bla, bla, bla. Şi ştim de asemenea că atunci când forţa noastră devine o ameninţare la adresa scaunelor lor, „aleşii noştri” înăbuşă revolta într-o baie de sânge.
Iată ce vă propun eu: CAMPANIA ROMÂNILOR -„DEMISIA PREŞEDINTELUI”. Şi iată cum o văd eu această campanie.
Fiecare familie, care a fost şi este afectată de aşa-zisele „măsuri de austeriate”(DESFIINŢARE, DISPONIBILIZARE, ŞOMAJ, RETROCEDARE ...) care se numesc pe scurt GENOCID, să ia câte un plic pentru fiecare membru al familiei şi să pună în fiecare plic un formular de DEMISIE pentru „alesul” nostru. Celor care l-au votat şi acum regretă le sugerez să pună câte 2 plicuri pentru fiecare membru al familiei, un vot de blam pentru votul lor din 2009 şi un vot de blam pentru „ales”. Celor din diaspora care nu au votat dar s-au văzut pe listele de votanţi le propun să facă un plic mare în care să pună 10 formulare de demisie şi să precizeze pe plic:
10 DEMISII pentru că eu NU am votat, dar m-am găsit pe listele de vot.
Textul demisiei:
„Eu, Băsescu Traian recunosc că sunt nedemn să conduc un popor sărac şi cinstit. De aceea vă prezint astăzi __________________ demisia.”
Pe plic se va trece următorul text :
DEMISIA PREŞEDINTELUI
A se depune în faţa Palatului Cotroceni la data de 01.03.2011, dacă Băsescu Traian nu îşi depune demisia până la data de 28.02.2011.
Pentru aceasta propun să solicităm ca Poşta Română să ne pună la dispoziţie în fiecare din sediile sale câte 2 urne: una pentru plicurile noastre şi una pentru donaţiile fiecăruia dintre noi pentru susţinerea acestei Campanii. Asta pentru a le demonstra „aleşilor” noştri că din banii noştri se poate finanţa şi VOTUL DE BLAM şi nu doar fraudarea masivă a alegerilor.
Şi de asemenea să solicităm Poştei Române să numere aceste DEMISII la fiecare sfârşit de săptămână şi să prezinte public rezultatele. Iar dacă până la data mai sus menţionată „alesul” şi toţi ai lui nu îşi vor prezenta demisiile, maşinile Poştei Române, însoţite de cele ale Armatei, Poliţiei şi Jandarmeriei şi de toţi cei care trebuie să-i apere pe Români şi România, iar nu pe infractori, să se deplaseze la Palatul Cotroceni şi să descarce în faţa acestuia sacii de plicuri care se vor strânge în CAMPANIA NOASTRĂ „DEMISIA PREŞEDINTELUI la data de 01.03.2011.
Şi vă îndemn, asemenea lui Mahatma Gandhi: Fiţi VOI înşivă schimbarea pe care vreţi să o vedeţi în lume.
Cine sunt eu? O Moldoveancă născută în Ardeal şi crescută de bunici la câmp şi de părinţi la munte. Sunt una din fetele bunicii care m-a învăţat cum să seamăn grăunţele, cum să fac păpuşi din păpuşoi, cum să împart tot ce am cu cei amărâţi.
Ce sunt eu? Iaca sunt şi eu o ceşcuţă de lut frământată şi trecută prin foc de mâinile lui Dumnezeu, care este Olarul nostru al tuturor. Şi tocmai pentru că sunt de lut, ştiu că mă pot sparge oricând, dar nu vreau să mă sparg cu inconştienţă, indiferenţă şi laşitate, ci cu demnitate. Dar pentru a înţelege mai bine vă invit să citiţi povestea ceşcuţei de ceai, tălmăcită de Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului nostru.
Cu sinceritate,
Un Român din România
*
Cescuta de ceai - Pr. Arsenie Boca
"O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...”
Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.
"Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin."
Pr. Arsenie Boca
http://www.arsenieboca.ro/autobiografie.html
From: Cami
To: pelasgic2009@yahoo.com; romania.dacia@yahoo.com; rdcnbarlad@yahoo.com; rdcnbacau@yahoo.com; rdcnbucuresti@yahoo.com; rdcncalarasi@yahoo.com; rdcncluj@yahoo.com; rdcncraiova@yahoo.com; rdcnmaidan@yahoo.com; rdcnploiesti@yahoo.com; rdcnroman@yahoo.com; rdcntimisoara@yahoo.com... more
--------------------------------------------------------------------------------
Dragi Prieteni,
Vă trimit forma mea de protest faţă de odioasa şi nelegitima conducere a României.
Vă rog să faceţi public acest mesaj şi să îl transmiteţi către presa din străinătate,să afle întreaga lume că NOI ROMÂNII nu vom mai accepta să fim îngenuncheaţi şi supuşi la diverse EXPERIMENTE: SĂRĂCIE, CRIZĂ ... şi constat acum FOAMETE.
Noi Românii nu aceptăm să mai fim nici cobaii, nici cerşetorii şi nici sclavii lumii şi cu atât mai puţin batjocura „aleşilor” noştri!
Aşa să ne ajute Tatăl Ceresc!
Cu stimă,
Camelia V. R.
*
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ROMÂNI ŞI ÎNTREAGA LUME
Dragi români şi dragă lume,
Vă scriu această scrisoare cu speranţa că în România, ura va fi înlocuită cu iubirea, necredinţa cu credinţa, răul cu binele, minciuna cu adevărul, nedreptatea cu dreptatea, indiferenţa cu implicarea, teama cu îndrăzneala, dezbinarea cu unitatea.
Vă scriu pentru că nu mai suport umilinţa şi batjocură la care suntem supuşi continuu în interiorul şi în afara ţării.
Vă scriu pentru că România este plină de case cu luminile stinse, adică de suflete triste.
Combat din start orice acuzaţie că pe mine ar putea vreodată cineva să mă mituiască pentru a spune ceea ce simt şi gândesc. Vă spun foarte clar că această scrisoare este dictată de propria mea conştiinţă. Şi declar, asemenea lui Mahatma Gandhi, că unicul tiran în lume pe care l-aş putea accepta în această viaţă este propria mea conştiinţă.
AŞADAR:
D-le Băsescu Traian, eu, ca român şi creştin, NU vă recunosc ca preşedinte!
În primul rând pentru că v-aţi instalat pe tron prin fraudarea masivă a alegerilor.
În al doilea rând pentru că după această crimă împotriva democraţiei aţi ieşit în faţa românilor şi aţi declarat cu rânjet crocodilesc: „E un fleac, i-am ciuruit!”
Impresionant! Aţi ciuruit 5 milioane de Români care NU v-au votat!
Şi ce-aţi vrea d-le Băsescu, să mă resemnez, să plec capul şi, asemenea Comisarului Moldovan, să constat: „Un fleac... m-au ciuruit”
NU, d-le Băsescu nu o să plec capul, ci o să privesc spre Cer, pentru că îmi este scârbă să vă privesc figura întunecată de ura cu care aruncaţi săgeţi otrăvite în acest popor necăjit.
În al treila rând pentru că nu sunteţi demn să fiţi preşedintele românilor.
Şi îi întreb pe români:
În ce ţară, un preşedinte atacă mamele şi copiii, dar ocupă încă funcţia de preşedinte?
Vă amintiţi d-le Băsescu declaraţiile pline de venin la adresa tuturor cetăţenilor acestei ţări, dar mai ales la adresa iubirii şi a purităţii, a prezentului şi a viitorului?
"In orice caz, în ultima vreme am observat că România nu mai are femei, are mămici. Şi nu mai are copii, are bebeluşi. Toată ţara asta a devenit o ţară de mămicuţe şi bebeluşi", aţi afirmat ironic, susţinând că, până la urmă, Guvernul a ales varianta optimă.
Optimă este şi intenţia dvs. criminală de a desfiinţa spitale pline de microbi şi de a le transforma în creşe şi azile pentru bătrâni?
Ştiţi dvs. d-le Băsescu ce fel de mamă este lupoaica? Este o mama excelentă, care îşi ingrijeşte perfect puii, aparându-i până şi de prezenţa lupului-tată. Iar domnia voastră sugeraţi că o mamă ar trebui să-şi părăsească bebeluşul, căci aşa se numeşte un nou-născut, şi să se întoarcă în câmpul muncii după 3 luni. Aşa aţi fost crescut dvs, fără protecţia şi mângâierea caldă a mamei? Aşa vreţi să fie crescuţi copiii românilor?
În al patrulea rând pentru că promulgarea Legii Educaţiei de către domnia voastră la data de 04.01.2011 este un act de mare trădare naţională. Şi citez un cunoscător: “Legea nu ajută la românizarea şi asimilarea maghiarilor, dimpotrivă amplifică conştiinţa separatismului, a diferenţei identitare, lucru ce va duce apoi la pretenţii autonomist/teritoriale şi deci la distrugerea unităţii statului român.”
Şi nu este doar un act de trădare, ci şi o încălcare GRAVĂ A CONSITUŢIEI. Ce să cred, că la momentul promulgării sufereaţi de amnezie? Atunci vă reamintesc ce aţi declarat la începutul lunii februarie 2009: ”Ţinutul Secuiesc nu va fi niciodată autonom în România, iar nici un politician român nu va permite încălcarea Constituţiei, care prevede ca statul nostru este naţional, unitar şi suveran”. Se pare că dvs. v-aţi permis şi vă permiteţi încălcarea Constituţiei!
Si să vă reamintesc o declaraţie din februarie 2008: "Ştiţi cum arată clasa politică acum? Vă spun sentimentul meu şi să nu vă gandiţi că aş viza doar vechi politicieni transferaţi din regimul anterior. Uneori ai senzaţia că e ca o zoaie pe un geam. Geamul casei ăsteia care e Romania, cand dai să te uiţi e plin de zoaie. Nu vezi bine nici afară, nici de afară in casă să constaţi e curată casa..."
Constat că vă complaceţi în această zoaie şi-i acoperiţi pe Români şi România cu mocirlă.
Ce vreţi d-le Băsescu ca să vă daţi demisia? Să vă provoc la duel?
DA, vă provoc la un duel al ADEVĂRULUI şi al ONOAREI!
Şi dacă nu aş fi femeie, ci bărbat aş lua sabia în mână şi v-aş provoca la un duel ADEVĂRAT.
Vreţi respect? Dar dvs. ne respectaţi pe noi şi simbolurile acestei ţări? Aflaţi dvs. că eu nu sunt de acord ca dvs.să întinaţi simbolurile României şi să înlocuiţi fondul albastru al stemei României cu unul mov. Nu faceţi fetişuri din simbolurile noastre!
D-le Boc Emil, eu, ca român şi creştin, NU vă recunosc ca premier!
În primul rând pentru că sunteţi singurul premier demis de Parlament în 20 de ani şi repus în funcţie, sfidător la adresa naţiunii, de d-l Băsescu Traian.
În al doilea rând pentru că aţi susţinut legea dublei cetăţenii a maghiarilor. Şi după cum bine remarcă domnul Rotundu, prin acest act aţi "trădat interesele naţiunii române, acceptând ca pe teritoriul nostru să se aplice o lege a Ungariei şi nu una oarecare, ci una care pune în pericol unitatea teritorială şi de limbă a statului român."
În al treilea rând pentru că sunteţi un ţucălar mic şi obedient , aşa cum bine vă descrie marele nostru poet naţional, Adrian Păunescu, în „Rugă pentru România” şi faceţi de ruşine cea mai nobilă profesie, cea de profesor. Ştiţi care este acum în România culmea premierului? Să fii profesor de Drept Constituţional, să încalci continuu Constituţia şi să faci abuz de asumarea responsabilităţii.
Vă provoc să vă asumaţi şi DEMISIA!
D-na Udrea Elena, eu, ca român şi creştin, NU vă recunosc ca ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului şi mai ales nu recunosc frunza ca brand de ţară, frunză pentru care aţi achitat 900.000 de euro din banii noştri! Asta în timp ce voi toţi băseii ignoranţi ignoraţi că în România sunt oameni atât de săraci încât caută de mâncare în gunoaie.
Şi de asemenea pentru mine ROMÂNIA nu este " the Carpathian garden", este GRĂDINA MAICII DOMNULUI.
Pentru că veni vorba de Grădină, condamn crima asupra trecutului, prezentului şi viitorului, condamn proiectul care vizează distrugerea unui colţ de rai: Roşia Montană, « cea mai veche aşezare documentată din România (Alburnus Maior), cu un trecut impresionant: temple, un edificiu cu un hipocaust, necropole, vestigii ale minerilor din toate timpurile care au colonizat Alburnus Maior, galerii de mină romane şi alte numeroase "comori" ». Cum vă permiteţi voi, duşmanii naţiunii, să susţineţi că un proiect, care va distruge această minune a naturii, care va otrăvi pământul şi apele cu cianură, este « benefic pentru România »?.
Cât priveşte brand-ul de ţară, pentru mine cel mai potrivit brand pentru a reprezenta imaginea României este Coloana recunoştinţei fără sfârşit, lăsată moştenire nouă românilor de marele nostru sculptor Constantin Brâncuşi.
Vă atrag atenţia, dna Udrea, că tricolorul românesc NU este portocaliu aşa cum l-aţi descris în odioasa odă închinată conducătorului vostru iubit. Iar odioasa dvs. afirmaţie: "Aşa este, noi suntem urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu" este un sacrilegiu la adresa fiinţei noastre naţionale.
Aflaţi că tricolorul se numeşte aşa tocmai pentru că este aşa cum l-a descris marele nostru Ciprian Porumbescu în „Trei culori”: „Roşu-i focul vitejiei,/ Jertfele ce-n veci nu pier/ Galben, aurul câmpiei,/ Şi-albastru-al nostru cer.” Acesta ar trebui să fie imnul românilor. Şi să am iertare, dar când aud „Deşteaptă-te române!” îmi cam sună funebru a „Veşnică pomenire” şi-a morţilor noştri şi-a vieţilor noastre.
Şi vă mai atrag atenţia că banii noştri nu sunt banii voştri!
Un singur cuvânt am pentru dvs dna Udrea: DEMISIA.
Voi, cei trei mai sus menţionaţi aţi ajuns subiect de banc!
VREŢI RESPECT, RESPECTAŢI-NE ŞI DEMISIILE PREZENTAŢI-NE!
Şi către toţi politicienii:
Nu ne-aţi întrebat dacă vrem să ne împrumutăm de la FMI şi să amanetăm viitorul nostru şi al copiilor noştri! Întrebaţi-ne!
Nu ne întrebaţi ce proiecte vrem noi pentru România! Întrebaţi-ne, ascultaţi-ne şi permiteţi-ne şi nouă să ne luăm în mâinile noastre soarta!
Şi îi întreb pe români: Asta vreţi să fie viaţa voastră: un banc? Sau vreţi să ne unim, să schimbăm împreună această lume şi să transformăm România cu adevărat în Casa Noastră, o Casă cu toate luminile aprinse.
Eroii noştri au luptat pentru ca viitorul să nu fie ca prezentul pe care îl trăiau. Pentru asta trebuie să luptăm şi noi!
Eu nu vă propun să ieşiţi în stradă, pentru că se ştie cum ne califică „aleşii noştri”. Placa e veche şi o ştim cu toţii: „elemente huliganice”, „golani”, „proşti şi inculţi”, bla, bla, bla. Şi ştim de asemenea că atunci când forţa noastră devine o ameninţare la adresa scaunelor lor, „aleşii noştri” înăbuşă revolta într-o baie de sânge.
Iată ce vă propun eu: CAMPANIA ROMÂNILOR -„DEMISIA PREŞEDINTELUI”. Şi iată cum o văd eu această campanie.
Fiecare familie, care a fost şi este afectată de aşa-zisele „măsuri de austeriate”(DESFIINŢARE, DISPONIBILIZARE, ŞOMAJ, RETROCEDARE ...) care se numesc pe scurt GENOCID, să ia câte un plic pentru fiecare membru al familiei şi să pună în fiecare plic un formular de DEMISIE pentru „alesul” nostru. Celor care l-au votat şi acum regretă le sugerez să pună câte 2 plicuri pentru fiecare membru al familiei, un vot de blam pentru votul lor din 2009 şi un vot de blam pentru „ales”. Celor din diaspora care nu au votat dar s-au văzut pe listele de votanţi le propun să facă un plic mare în care să pună 10 formulare de demisie şi să precizeze pe plic:
10 DEMISII pentru că eu NU am votat, dar m-am găsit pe listele de vot.
Textul demisiei:
„Eu, Băsescu Traian recunosc că sunt nedemn să conduc un popor sărac şi cinstit. De aceea vă prezint astăzi __________________ demisia.”
Pe plic se va trece următorul text :
DEMISIA PREŞEDINTELUI
A se depune în faţa Palatului Cotroceni la data de 01.03.2011, dacă Băsescu Traian nu îşi depune demisia până la data de 28.02.2011.
Pentru aceasta propun să solicităm ca Poşta Română să ne pună la dispoziţie în fiecare din sediile sale câte 2 urne: una pentru plicurile noastre şi una pentru donaţiile fiecăruia dintre noi pentru susţinerea acestei Campanii. Asta pentru a le demonstra „aleşilor” noştri că din banii noştri se poate finanţa şi VOTUL DE BLAM şi nu doar fraudarea masivă a alegerilor.
Şi de asemenea să solicităm Poştei Române să numere aceste DEMISII la fiecare sfârşit de săptămână şi să prezinte public rezultatele. Iar dacă până la data mai sus menţionată „alesul” şi toţi ai lui nu îşi vor prezenta demisiile, maşinile Poştei Române, însoţite de cele ale Armatei, Poliţiei şi Jandarmeriei şi de toţi cei care trebuie să-i apere pe Români şi România, iar nu pe infractori, să se deplaseze la Palatul Cotroceni şi să descarce în faţa acestuia sacii de plicuri care se vor strânge în CAMPANIA NOASTRĂ „DEMISIA PREŞEDINTELUI la data de 01.03.2011.
Şi vă îndemn, asemenea lui Mahatma Gandhi: Fiţi VOI înşivă schimbarea pe care vreţi să o vedeţi în lume.
Cine sunt eu? O Moldoveancă născută în Ardeal şi crescută de bunici la câmp şi de părinţi la munte. Sunt una din fetele bunicii care m-a învăţat cum să seamăn grăunţele, cum să fac păpuşi din păpuşoi, cum să împart tot ce am cu cei amărâţi.
Ce sunt eu? Iaca sunt şi eu o ceşcuţă de lut frământată şi trecută prin foc de mâinile lui Dumnezeu, care este Olarul nostru al tuturor. Şi tocmai pentru că sunt de lut, ştiu că mă pot sparge oricând, dar nu vreau să mă sparg cu inconştienţă, indiferenţă şi laşitate, ci cu demnitate. Dar pentru a înţelege mai bine vă invit să citiţi povestea ceşcuţei de ceai, tălmăcită de Părintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului nostru.
Cu sinceritate,
Un Român din România
*
Cescuta de ceai - Pr. Arsenie Boca
"O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...”
Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.
"Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt străin."
Pr. Arsenie Boca
http://www.arsenieboca.ro/autobiografie.html
luni, 31 ianuarie 2011
marți, 25 ianuarie 2011
vineri, 21 ianuarie 2011
Codexul Rohonczi
Codexul Rohonczi
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.
Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.
"Scriere secretă"
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".
După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit
Viorica Enachiuc.
"Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.
Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică.
Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?
Avem dreptul să ştim aceste adevăruri deocamdată ascunse!
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.
Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A facut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.
"Scriere secretă"
După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care
nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".
După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad,
între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit
Viorica Enachiuc.
"Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"
Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.
Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică.
Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt.
Sau au primit ordin să tacă?
Avem dreptul să ştim aceste adevăruri deocamdată ascunse!
vineri, 14 ianuarie 2011
Insemnarile unui contemporan..
|
marți, 11 ianuarie 2011
DOROBANŢII - Mihai Eminescu, articol din "Timpul" [30 decembrie 1877]
Au sosit în Bucureşti dorobanţii de pe câmpul de război. Aceşti eroi, cu care gazetele radicale se laudă atâta, sunt, mulţumită guvernului, goi şi bolnavi. Mantalele lor sunt bucăţi, iar sub manta cămaşa pe piele, şi nici cojoc, nici flanelă, nici nimic. Încălţaţi sunt tot atât de rău, unul c-un papuc ş-o opincă, altul c-o bucată de manta înfăşurată împrejurul piciorului, toţi într-o stare de
plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei.
O spunem de mai nainte, nici o scuză, nici o justificare, nici o esplicaţie nu ne poate mulţămi faţă cu această mizerie vădită şi strigătoare la cer. Canibali au fost acei ce i-au trimis iarna la război în asemenea stare? Nu mai întrebăm de au fost români sau nu. Suntem de mai nainte siguri că numai români n-au putut fi aceia cari i-au trimis pe ţăranii noştri în asemenea stare în Bulgaria. Dar am fi putut crede ca să fie cel puţin oameni. Turcii, despre cari se zicea că mor de foame şi de frig, au sosit la Bucureşti mai bine îmbrăcaţi şi mai îngrijiţi decât soldaţii noştri. Ruşii cari pleacă la câmpul de luptă sunt toţi îmbrăcaţi bine, cu cojoc şi cu manta sănătoasă, şi bine încălţaţi; la ai noştri îmbrăcămintea e curat ironia unor haine, e goliciunea parafrazată. Şi astfel au petrecut aceste victime ale radicaliei, ca să nu zicem un cuvânt mai rău, în zăpadă şi în ger, nemâncaţi, neîmbrăcaţi, decimaţi mult mai mult de frig şi de lipsă decât de gloanţele duşmanului. Nu sunt în toate limbile omeneşti la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera uşurinţa şi nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această ţară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel ţăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrăneşte pe aceşti mizerabili, vărsându-şi sângele onorează această ţară. Şi pe când aceşti cumularzi netrebnici, această neagră masă de grecotei ignoranţi, această plebe franţuzită, aceste lepădături ale pământului, această lepră a lumii şi culmea a tot ce e mai rău, mai mincinos şi mai laş pe faţa întregului univers face politică şi fanfaronadă prin gazete şi se gerează de reprezentanţii unei naţii ai cărei fii aceste stârpituri nu sunt şi nu pot fi, tot pe atuncea soldatul nostru umblă gol şi desculţ, flămând şi bolnav pe câmpiile Bulgariei, îi degeră mâni şi picioare, de cad putrede de pe trupul viu al omului şi, veniţi înapoi în ţară, cad pe drumuri în ţara lor proprie de frig şi de hrană rea. Şi tot în această vreme vezi greci obraznici în mijlocul Bucureştilor refuzând de a-i primi în cartier. Am ajuns cu teoria de ,,om şi om" aşa de departe încât fiece grecotei, fiece veni-tură, fiece bulgăroi e mai om în această ţară decât acel ce-şi varsă sângele pentru ea. Scuzabil n-au fost acest război, dar esplicabil putea să devie purtat în condiţii normale, dar în modul în care s-au purtat, cu oameni goi şi flămânzi, au fost o adevărată crimă, un omor de oameni prin foame şi frig.
Consistă această ţară din călăi şi din victime?
plâns, într-o stare care te revoltă în adâncul inimei.
O spunem de mai nainte, nici o scuză, nici o justificare, nici o esplicaţie nu ne poate mulţămi faţă cu această mizerie vădită şi strigătoare la cer. Canibali au fost acei ce i-au trimis iarna la război în asemenea stare? Nu mai întrebăm de au fost români sau nu. Suntem de mai nainte siguri că numai români n-au putut fi aceia cari i-au trimis pe ţăranii noştri în asemenea stare în Bulgaria. Dar am fi putut crede ca să fie cel puţin oameni. Turcii, despre cari se zicea că mor de foame şi de frig, au sosit la Bucureşti mai bine îmbrăcaţi şi mai îngrijiţi decât soldaţii noştri. Ruşii cari pleacă la câmpul de luptă sunt toţi îmbrăcaţi bine, cu cojoc şi cu manta sănătoasă, şi bine încălţaţi; la ai noştri îmbrăcămintea e curat ironia unor haine, e goliciunea parafrazată. Şi astfel au petrecut aceste victime ale radicaliei, ca să nu zicem un cuvânt mai rău, în zăpadă şi în ger, nemâncaţi, neîmbrăcaţi, decimaţi mult mai mult de frig şi de lipsă decât de gloanţele duşmanului. Nu sunt în toate limbile omeneşti la un loc epitete îndestul de tari pentru a înfiera uşurinţa şi nelegiuirea cu care stârpiturile ce stăpânesc această ţară tratează cea din urmă, unica clasă pozitivă a României, pe acel ţăran care muncind dă o valoare pământului, plătind dări hrăneşte pe aceşti mizerabili, vărsându-şi sângele onorează această ţară. Şi pe când aceşti cumularzi netrebnici, această neagră masă de grecotei ignoranţi, această plebe franţuzită, aceste lepădături ale pământului, această lepră a lumii şi culmea a tot ce e mai rău, mai mincinos şi mai laş pe faţa întregului univers face politică şi fanfaronadă prin gazete şi se gerează de reprezentanţii unei naţii ai cărei fii aceste stârpituri nu sunt şi nu pot fi, tot pe atuncea soldatul nostru umblă gol şi desculţ, flămând şi bolnav pe câmpiile Bulgariei, îi degeră mâni şi picioare, de cad putrede de pe trupul viu al omului şi, veniţi înapoi în ţară, cad pe drumuri în ţara lor proprie de frig şi de hrană rea. Şi tot în această vreme vezi greci obraznici în mijlocul Bucureştilor refuzând de a-i primi în cartier. Am ajuns cu teoria de ,,om şi om" aşa de departe încât fiece grecotei, fiece veni-tură, fiece bulgăroi e mai om în această ţară decât acel ce-şi varsă sângele pentru ea. Scuzabil n-au fost acest război, dar esplicabil putea să devie purtat în condiţii normale, dar în modul în care s-au purtat, cu oameni goi şi flămânzi, au fost o adevărată crimă, un omor de oameni prin foame şi frig.
Consistă această ţară din călăi şi din victime?
duminică, 9 ianuarie 2011
Sun Tzu
In Arta Razboiului, cap. 8: Cele noua variabile, Sun Tzu, ca sa-si argumenteze afirmatia - Este temut de vecini acela care le face rau, il citeaza pe Chia Lin, : "Planurile si proiectele destinate sa faca rau inamicului nu sunt cantonate in cadrul unei metode deosebite. Ori indepartati din anturajul lui inteleptii si virtuosii, cu scopul de a nu mai avea consilieri, ori trimiteti tradatorii in tara lui pentru a-i sapa administratia. Sau datorita unei inselaciuni viclene, indepartati ministrii de suveranul lor. Sau trimiteti agitatori indemanatici pentru a incita populatia si a-i delapida bogatiile. Sau oferiti-le muzicieni si dansatori imorali pentru a le schimba obiceiurile. Sau dati-le femei frumoase pentru a-i face sa-si piarda capul".
Noi, romanii, trebuie sa ne simtim "onorati" ca impotriva noastra nu s-a folosit doar una, ci toate "metodele" de mai sus.
Noi, romanii, trebuie sa ne simtim "onorati" ca impotriva noastra nu s-a folosit doar una, ci toate "metodele" de mai sus.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)